Aşezat în inima Bucureştiului, în triunghiul dintre Calea Griviţei, B-dul Dacia şi Calea Victoriei, Spitalul Clinic de Nefrologie “Dr. Carol Davila”, ridicat la începutul secolului, într-un stil neoclasic discret, trece adesea neobservat. Urcând scara monumentală, se ajunge în faţa amfiteatrului pe frontispiciul căruia stă scris: Non scholae sed vitae discimus (nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm). Sala amfiteatrului, ornată în stil baroc cu coloane, stucaturi şi capiteluri aurite, are ceva din splendoarea stinsă a medicinii româneşti. În galeria marilor dascăli ce s-au perindat la acea catedră amintim pe profesorii Făgărăşanu, Gavriliu, Păunescu-Podeanu şi Ursea. În 1974 la Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” ia fiinţă primul centru de hemodializă iterativă din România dotat cu patru rinichi artificiali, ce se extinde după cutremurul din 1977 la 20 aparate, devenind cel mai mare centru de dializă din ţară şi chiar din sud-estul Europei. Începuturile sunt grele, aceată metodă, pe cât de spectaculoasă în salvarea vieţilor omeneşti, pe atât de costisitoare, fiind privită cu rezervă şi chiar ostilitate de forurile conducătoare ale politicii sanitare româneşti din acea epocă. Este vorba de pacienţi sortiţi din acea inexorabil pierderii prin insuficienţă renală datorită unor boli nefrologice cronice în stadii foarte avansate, cu distrucţia cvasitotală a rinichilor, care, graţie acestei metode, impuse de altfel de mult în lumea civilizată, puteau supravieţui şi încă în condiţii foarte bune. Era poate pentru prima dată în România surprins aspectul dramatic al preţului supravieţuirii. Ceea ce în mod clasic era tacit acceptat – sfârşitul firesc al firului vieţii prin insuficienţă renală – apărea, în aceste condiţii, o rază de speranţă.

O adevarata familie de medici

Un grup de medici tineri şi entuziaşti, secondaţi de o generaţie excepţională de asistenţi medicali, s-a călit în acestă perioadă de pionierat în lupta eroică ce se dădea pe această graniţă subţire dintre viaţă şi moarte. Colectivul medical de aici s-a constituit într-o adevărată familie animată de idealul comun al salvării a sute şi mii de vieţi omeneşti sortite pieirii. Începuturile au fost inimaginabil de grele din cauza lipsei de susţinere, a incertitudinii permanente, a capacităţii extrem de restrânse şi a riscului de a se prăbuşi în orice moment acest edificiu construit cu atâta trudă. Pacienţii luaţi deja în tratament au fost adesea puşi în situaţia de a întrerupe terapia cu consecinţele fatale lesne de înţeles. Trebuie să ne reamintim, de asemenea, responsabilitatea unei echipe de medici care ani de zile a fost pusă în situaţia de a decide, de exemplu, că din zece bolnavi terminali, internaţi la un moment dat în spital, nu putea fi salvat prin hemodializă decât cel mult unul, pentru restul fiind dusă cu tenacitate lupta până la ultima limită prin arsenalul terapeutic clasic.

O şcoala medicala de elita

Angrenat alături de forurile competente în acestă activitate de coordonare şi promovare a nefrologiei în România, colectivul de medici al spitalului a continuat în acest răstimp cu devotament şi modestie să se perfecţioneze cu nobila misiune de îngrijire a bolnavilor, să studieze, să scrie şi să dea tiparului sute de lucrări de specialitate, două tratate monumental de nefrologie de peste 2000 de pagini şi o monografie, în premieră în ţara noastră, referitoare la rinichiul artificial. În cadrul spitalului se efectuează stagii de rezidenţiat şi deja primele promoţii au fost repartizate în diverse centre din Bucureşti şi din ţară. Prin efroturile constante, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii, s-a realizat redotarea în totalitate a centrului de hemodializă cu aparatură nouă, performantă, s-a realizat aprovizionarea ritmică cu materiale consumabile de cea mai bună calitate; de asemenea, au fost schimbate staţiile de osmoză inversă şi deionizare+dedurizare a apei, cu altele de capacitate mai mare şi cu performanţe superioare, element hotărâtor în calitatea procedurii de hemodializă. Din 1993 s-a introdus pentru prima oară în România şi metoda dializei peritoneale continue ambulatorii care permite, în condiţiile unei independenţe sporite faţă de spital, tratamentul unei categorii suplimentare de renali cronici. În anul 2006, Centrul de Dializă al spitalului a fost externalizat, operatorul de servicii fiind S.C. FRESENIUS NEPHROCARE S.A. Activitatea de hemodializă s-a amplificat şi întreaga aparatură, ca şi instalaţiile aferente au fost schimbate. În anul 2007 au început lucrările de construcţie ale unui nou corp de clădire al spitalului destinat să adăpostească un centru modern de hemodializă cu 50 de aparate, secţia de Terapie intensivă nefrologică, centrul de diagnostic si tratament ambulatoriu, laboratoarere şi o sală de conferinţe multifuncţională. Lucrările s-au finalizat în anul 2009. În paralel au demarat lucrările de consolidare, recompartimentare, refuncţionalizare şi renovare a corpului vechi de clădire a cărui finalizare, în toamna anului 2010 va face din Spitalul Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” unul dintre cele mai moderne unităţi spitaliceşti din centrul capitalei.

Particularitatile spitalului

• este singurul spital clinic de nefrologie din România;
• reprezintă un for metodologic pentru specialitatea Nefrologie;
• are în componenţa sa primul şi cel mai mare centru de hemodializă din ţară;
• deţine, prin colectivul său valoros de medici şi cadre medii, cea mai mare experienţă în domeniul nefrologiei şi hemodializei;
• este sediul Registrului Renal Român, locul unde sunt colectate informaţii din peste 100 de secţii de nefrologie şi unităţi de dializă din ţară, cu care se află în conexiune informatică permanentă;
• este sediul Societăţii Române de Nefrologie din România;
• este sediul Fundaţiei Române a Rinichiului;
• este sediul redacţiei revistei de specialitate „Nefrologia”;
• are o tradiţie importantă ca unitate de asistenţă medicală şi de învăţănt;
• deţie un colectiv de medici şi cadre medicale medii valoros, cu înalt nivel ştiinţific, bine antrenat pentru domeniul de performaţă al nefrologiei, capabil să abordeze cazuistica cea mai dificilă şi să elaboreze teme de cercetare în domeniu;
• desfăşoară activitate de asistenţă medicală, ştiinţifică, didactică şi de cercetare abordate într-o manieră performantă, ce îndreptăţeşte aspiraţia de a deveni Centrul Naţional de Nefrologie, sub egida Academiei Române.